Ralucagabriela's Blog

Probabil ca stiti cu totii filmul „Sex and the City”. Eu l-am urmarit cu drag si mereu mi-am dorit o gasca de 4 fete inseparabile, burlace, diferite, sensibile, dorite si mai ales bune prietene, iar de fiecare data cand una are probleme celelalte 3 ii sar in ajutor.

Cate dintre voi, fetelor, v-ati dorit o asemenea prietenie? Posibil ca toate ne dorim asta, insa in ziua de azi prietenia e mai complicata. Nu am sa vorbesc astazi de prietenie, asa cum poate va gandeati, ci voi vorbi despre intamplari din viata.

Pentru ca pe asta se axeaza blogul meu, pe intamplari, fapte, trairi si tot ceea ce pot exprima prin cuvinte ceea ce mi se intampla si poate chiar vi s-a intamplat sau intr-o zi o sa vi se intample.

Luni seara am iesit cu doua prietene bune. Pentru ca nu ne-am mai vazut o perioada lunga de timp, mi-am propus ca asa fete frumoase merita sa povesteasca intr-un loc frumos. Zis si facut: ne-am decis impreuna sa descoperim o cafenea “frumoasa” din centrul vechi. Pentru ca am citit pe internet numai lucruri dragute am ajuns cu inima deschisa, insa de la intrare ne-a intampinat un chelner barbos, putin..mai mult sictirit, s-a “fofilit” o vreme sa vada daca are locuri disponibile pentru 3 persoane (desi inauntru era liber).

“ – Se pare ca sunt multe locuri rezervate. Daca doriti acolo..” si ne arata o masa rotunda cu un stalp in mijlocul ei, de jur imprejurul mesei niste scaune inalte, iar la masa déjà stateau pe o parte 3 baieti. Noi stramband din nas, ne arata vis-à-vis de acea masa, una identica, insa cu vreo 5 fete asezate pe o singura jumatate a acesteia. Eu sunt un pic socata de asezarea meselor si a indicatiilor chelnerului si mai-mai ca vrem sa facem “stanga-imprejur” si sa plecam, insa si-a “amintit” ca undeva mai in spate ar mai avea o masa libera..”exact dupa acel stalp”…noi, dam putin din umeri, semn ca nu stim pana nu vedem in ce stare se afla masa (adica cate persoane sunt asezate pe scaunele dimprejurul mesei).  Ne apropiem, era undeva departe de ochii celorlalti, o masa ingusta, ca fiind o tejghea de bar, cu scaune la fel de inalte ca si primele pe care ni le-a aratat..nu eram satisfacute din plin, insa am zis sa incercam si oricum nu conteaza unde ne aflam atata timp cat suntem impreuna si povestim. Ne asezam comod, se intoarce “domnul” chelner inapoi cu meniurile, ni le aseaza cu sictir pe masa si pleaca. Mie una, imi place sa ma uit pe peretii cluburilor, pub-urilor, cafenelelor sau teraselor unde ies pentru ca intotdeauna mi-am dorit sa-mi deschid si eu ceva asemanator, iar pentru asta..sunt in faza de analiza;))

Asadar, am ratat intrarea din cauza chelnerului ce mi-a lasat un gust amar asupra perspectivei locului, insa la plecare am observat  ca dupa ce pasesti in acest loc „frumos”, esti intampinat de un zid de butoaie de lemn, pe o parte, iar de cealalta parte de instalatii de distilare din cupru. Printre toate acestea isi gasesc locul si canapele din piele sau catifea si instalatii artistice contemporane: un cap mare si colorat de iepure sau altul de elan. Iar  in tot localul exista un amestec placut de nou si vechi, ieftin si scump. De exemplu, polonicuri si ibrice ieftine stau agatate deasupra ferestrei pe unde-i poti vedea pe bucatari la treaba, iar deasupra mesei noastre statea o „cutie” de lemn cu geam de sticla in care se vedeau carti vechi, o „papusa” de plastic alba, cred ca se dorea a arata partea femeiasca pentru ca la nivelul sanilor avea inimioare cu cristale galbene, iar in zona intima un patrat de aceasi componenta ca mai sus, stateau rataciti si niste ochelari exact asa cum se poarta astazi, din aceia cu rama groasa, neagra si mai erau cateva obiecte ce nu-mi amintesc exact. Oricum dupa toate astea, ne aduce comanda chelnerul, la fel de plictisit ca si prima data, dar nu stam acum sa ne strice atmosfera un singur om. Asa ca povestim, radem si ne simtim bine in impreuna.

Dupa un timp, chelnerul revine aducand pe o tava 3 pahare de Martini. Le aseaza unul cate unul pe masa noastra. Noi ramanem blocate si il intreb pe baiat:

„ – Stim ca nu am comandat aceste bauturi, sunt pentru noi? sau…, uitandu-ma mirata la el”.

„ – Da, domnul de la masa alaturata are placerea sa vi le ofere.”

Ne uitam una la alta, multumim chelnerului si ne bufneste rasul. Asteptam din clipa in clipa sa vina camerele de luat vederi si sa ne spuna ca e o gluma sau ca ar fi o greseala… Nu a fost asa. Domnul de la masa alaturata se ridica de la masa si ajunge in fata noastra impreuna cu un pahar de vin in mana. E imbracat intr-un costum crem, la gat purtand o cravata groasa, ochii ii are de o culoare de un albastru intens, insa privirile noastre sunt tintuite la chelia pronuntata…

„ – Bonsoir, doamnelor!”

Noi incremenim, suntem cumva intr-un film? Se filmeaza acum?..ne privim intrebator…

„ – Eu sunt un tip de la tara, simplu, iar in seara asta am placerea sa ofer aceste bauturi unor doamne frumoase inchinand un pahar in cinstea lor.”

Noi zambim fortat, ne ridicam paharele de martini, in semn de multumire..

„ – Sa aveti parte, fiecare, de cate un barbat asa cum va doriti! O seara placuta in continuare va doresc, doamnelor!”

Mie imi vine sa-i spun ca „Doamna-i ma-ta (cu cratima), noi suntem domnisoare”, insa ciocnim fiecare cu acest domn, zambim, uram si noi cele bune si salutam respectuos. Domnul pleaca, noi ramanem uimite..”Ce a fost asta? A vrut sa-si impresioneze oaspetii cu care e la masa?” Luam o gura din aceasta bautura, asta pentru ca am ciocnit in cinstea noastra si ne spunem ca nu o sa mai bem din pahar, desi are un gust bun acest gin-vermut cu maslinuta.:)

Mi-a placut faptul ca nu numai la New York se practica asta, ci si in orasul iubit de mine, Bucuresti. Sper doar ca asta a fost doar o placere a domnului de a oferi ceva de baut si nimic mai mult…

PS: Acum, o fotografie cu cele 3 pahare de Martini, doar asa pentru a imortaliza „evenimentul”. 🙂

ralucagabriela

Un gand bun,

Raluca

„Incepi sa iubesti cu adevarat abia atunci cand ti-ai castigat independenta. Dependenta asta e o capcana psihologica in care cadem cu totii. Nemultumirea fata de noi insine ne face sa ne agatam mereu de altcineva, sperand ca asa ne vom gasi implinirea. Si izbavirea.” (Sega, Namaste)

 Insa realitatea e cu totul alta. Iti doresc sa cunosti si tu iubirea asta. Cauta in interiorul tau, secretul sta in tine! Un gand bun, Raluca

Am gasit pe facebook o poza in care scria cam asa: ” Cate lucruri am pierdut din teama de a nu pierde” si inca una: „Iubeste ca si cum mayasii ar avea dreptate”.

Aceste doua fotografii m-au pus pe ganduri. Aceste ganduri si trairi am sa le impartasesc cu voi, dragilor. De ce? Pentru ca as vrea sa reflectam impreuna la asta si sa-mi spuneti daca am dreptate sau nu.

Mi-ar placea ca acel zvon ca s-ar termina anul acesta lumea sa fie adevarat. Unii dintre voi poate nu ati fi de acord, insa as dori asta dintr-un singur motiv. Sa ne apreciem si sa apreciem pe cei din jurul nostru mai mult, de parca ar fi ultima oara cand il vedem. Sa iubim de parca ar fi ultima oara cand iubim, sa fim fericiti ca pentru ultima oara. Sa ne impacam cu cei cu care ne-am certat, sa radem cu prietenii si dusmanii, sa iertam. Este cel mai frumos si divin: sa iertam si sa iubim pe cei de langa noi, chiar daca ti-au gresit (dupa parerea ta). Vreau sa fie exact asa cum spune si in Biblie: „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.” .

VREAU sa vad iubire in jurul meu, iar daca vad iubire, voi vedea si fericire. O melodie a lui Horia Brenciu e cam asa: „Lucruri simple sunt de-ajuns / Nu-mi doresc nimic in plus/ Vreau si maine acelasi cer senin/ Inima sa-mi fie asa/ Ca un fulg in palma ta pentru mine/ N-ar fi prea putin/ Nu caut cuvinte greu de-nteles / Nici multe motive ca sa iubesc”.

Asta cautam si noi de fapt, nu? Cautam lucruri simple, insa le complicam noi. Iar pun intrebarea de ce? E greu de raspuns, insa am sa incerc sa raspund cat mai aproape de adevar pentru ca vreau ca toata lumea sa stie secretul fericirii si al iubirii.

Stim cu totii sau mai bine zis am invatat cu totii inca de cand eram mici ca pentru a fi iubit sau apreciat trebuie sa facem ceva pentru celalalt. Asa e? De cate ori nu va spunea mama voastra in copilarie: „Te iubeste mami daca ii dai un pupic”, „”Te iubeste mami daca speli vasele”, „”Te iubeste mami daca iei o nota buna” si lista poate continua.

Am invatat sa fim iubiti daca facem un favor celuilalt si invers. De cate ori nu ati spus iubitei sau iubitului: „Nu te iubesc ca nu ai vrut sa mergi cu mine..” ? De fapt ce e asta? Eu zic ca e un santaj, nu iubire.

Am vazut mai demult un film in care explica cum ca intr-o relatie e intotdeauna un gradinar si o floare. Gradinarul e cel care ingrijeste floarea cu toata dragostea lui, iar floarea e frumoasa si mandra ca primeste aceasta dragoste, insa ea nu ofera nimic. Tu ce esti in relatia ta? Floarea sau gradinarul?

Stii ce ar fi dragut sa fii? Nici macar una din variante. Nu e bine sa fii nici floarea, dar nici gradinarul. Cel mai bine e sa creezi armonie in cuplu si echilibru. Dar poate ma intrebi: „ok, dar cum sa fac asta? Pentru ca e usor de zis, greu de facut.”

Sa stiti dragilor, ca nu e asa de greu precum credem noi ca ar fi. Omul de langa tine daca nu te apreciaza la adevarata ta valoare, trebuie sa te gandesti daca TU te apreciezi la adevarata valoare. Daca Tu te iubesti cu defectele tale, atunci vei fi iubit si de altii.

Si mai ales daca Tu nu-l apreciez pe celalalt, nici celalalt nu te va aprecia. Daca TU nu stii sa asculti, nici altii nu te vor asculta. Daca TU nu vei avea incredere in celalalt, atunci nici tu nu o vei capata. Puterea sta doar in noi, schimbarea trebuie sa o facem noi daca vrem sa fim iubiti si fericiti.

Nu este nevoie sa facem pentru ceilalti ceea ce trebuie, sa spunem ceea ce trebuie, sa parem ceea ce nu suntem, pentru ca astfel s-ar putea sa devenim niste actori pe o scena a singuratatii.

Ce putem face? Eu zic ca trebuie sa schimbam educatia (gresita, dupa parerea mea) asupra iubirii? Eu zic ca e simplu.

In primul rand trebuie sa invatam sa-i iubim pe ceilalti asa cum sunt ei si nu cum ne-am dori noi sa fie, sa invatam sa iubim neconditionat pentru adevarata imagine a omului si nu pentru o conditie a noastra.

De ce v-am spus toate astea? Pentru ca mi-e frica sa nu ne trezim intr-o lume in care stima si respectul  se pierd usor, usor, iar reprosurile sunt la ordinea zilei. Nu-mi doresc o lume in care primeaza invidia, tensiunea serviciului si grijile vietii. Sa existe toate astea, insa sa nu fie mai presus decat respectul, stima, toleranta, fericirea si nu in ultimul rand iubirea.

Noi nu suntem responsabili pentru sentimentele celuilalt, insa le putem schimba prin faptele sau/si vorbele noastre. Asadar, daca noi suntem fericiti si cei de langa noi vor fi fericiti.

Nu uita ca a sti sa il iubesti pe celalalt asa cum este inseamna sa te interesezi cu adevarat de soarta lui. Si cel mai important in viata este sa inveti sa te tratezi cu respect si iubire, sa te iubesti si accepti neconditionat. Sa-ti daruiesti iubire de sine. Asta daca vrei ca ceilalti sa te iubeasca!

Happiness

Un gand bun,

Raluca

Scrierea pe un blog, dupa parerea mea, implica activitati, trairi sau evenimente din viata bloggerului de zi cu zi.. Eu nu scriu in fiecare zi, saptamana, luna pentru ca uneori nu simt nevoia sau nu cred ca am ce scrie pe blog. Postez ceva ce ma marcheaza si vreau sa cititi despre ce mi s-a intamplat, trait, vazut sau auzit de mine. Asa ca am sa va povestesc astazi ceva ce m-a marcat . In fiecare zi calatoresc o ora si ceva cu tramvaiul, cum unii dintre voi calatoresc cu trenul dintr-un oras in altul cate o ora, doua..eu calatoresc cu tramvaiul.:) Asa ca toata povestea se petrece in tramvai.:) Uneori nu-ti dai seama de pericolele din jurul tau si mai ales cand te gandesti ca “mie nu mi se poate intampla”, dar se intampla, asa ca trebuie sa fii precaut cum pasesti, ce vorbesti, cu cine vorbesti si unde mergi. De obicei, atata drum spre minunata munca ai mult timp cu tine insuti si te gandesti la multe…bune sau rele. Astazi nu m-am mai gandit la nimic, ci am ramas absorbita de povestirea unei doamne in varsta. Dumneaei purta pe cap o basma colorata, legata la spate, cu ochelari de vedere. Privirea lucida si trista..mai-mai ca plangea din cauza povestirii ei. Multe randuri de bluze, una peste alta, o fusta larga, iar in picioare nu am zarit  pentru ca statea pe scaun (pe acele scaune rezervate). In mana purta multe sacosele cu legume si verdeturi. Imi amintea de bunica, sarmana bunica….

“ – Am primit o lovitura in cap, parca venita din cer..nu am realizat de unde a venit ca am picat jos…”, asa incepea sarmana femeie intamplarea ei.

“ – Nu mai esti sigur pe strada in zilele noastre”, raspunde o alta femeie. “Povestiti in continuare doamna, unde s-a intamplat asta?”

Uitandu-ma mai atenta am observat ca femeia era lovita pe fata in multe locuri. O culoare de un negru-albastrui nu am mai vazut decat astazi pe fata acestei femei. Se vaita ca avea dureri si in alte parti ale corpului.

“ – Am mai primit o lovitura in fata de mi-a zburat placa dentara si ochelarii..nici nu stiu unde au ajuns. Stiu insa ca am aterizat jos..pe pamant…aoleu ce ma doare. Erau doi.”

“ – Ce varsta aveau? Unde s-a intamplat?”

“ – In jur de 14-16 ani..pe la Lacul Tei (Bucuresti)…, dar stiti ce ma doare?” rasufla doamna frecandu-si mana dreapta din cauza durerii.

“ – Si nu era nimeni in zona, era intuneric?”

“ – In jur de ora 4 dupa-amiaza s-a intamplat, nu era nimeni doamna si daca era ce? Credeti ca ma ajuta cineva? Mi-au smuls cerceii din ureche …asta am realizat tarziu pentru ca am ramas cu o singura tortita intr-o ureche…si banii mi-au luat cu tot cu portofel…dar sa stiti ca aveam doar marunt..daca erau 10-15 lei in total e bine. Pentru atat vroiau sa ma omoare.”

Oamenii din jurul ei ascultau cu gurile cascate, nimeni nu mai reactiona, eu una ma gandeam doar la bunica, daca ar fi patit asa ceva. Ii simteam fiecare durere, fiecare rasuflare, fiecare oftat… Nu a chemat nimeni salvarea, nici politie, ci a mers singura acasa..singura vaitandu-se :”Aoleu, maicuta mea! – pentru ca am crezut ca mor luni..pentru ca luni s-a intamplat. De abia ieri am realizat ce s-a intamplat. Ma vindec singura.”

La urmatoarea statie a coborat, odata cu ea au coborat si toate durerile, off-urile si problemele ei, noi ceilalti spectatori am ramas sa discutam despre asta..insa nimic nu o mai poate vindeca si nici timpul nu mai poate fi dat inapoi pentru a nu mai suferi. In ziua de azi nu mai esti sigur pe strada..ti-e rusine, dar si frica cand vine la tine cineva si iti cerseste o paine sau o cafea…Te gandesti cum o sa reactioneze daca ai sa-l refuzi, ce o sa faca daca ii dau doar un leu..oare are cutit?  In ce vremuri traim? E mai periculos decat in preistorie? Incotro o vom lua? Vorba spusa ca viata bate filmul e adevarata…in ziua de astazi talharia si furtul parca sunt rupte din filme..asta daca nu ai „norocul” de a fi omorat…

Ghinionul de data aceasta a fost al doamnei, insa maine nu se stie cine va fi victima..:(

Dragii mei, aveti grija de voi si cascati bine ochii si urechile!

Un gand bun,

Raluca:)