Ralucagabriela's Blog

Cafeaua nu mi-a placut niciodata, insa aroma si mirosul cafelei imi incanta de fiecare data simturile. Stau intinsa in pat si abia m-am trezit; m-am trezit pentru ca simt miros de cafea. Oare cine face cafea in propria casa? Incerc sa ma ridic, dar razele soarelui imi gadila privirea, simturile si trupul. Cad din nou in puful pernei de pe pat. Ma uit in jur..totul e alb. Lenjeria patului e alba, hainele ce sunt aruncate pe jos sunt albe si ele. Port camasa ta alba pentru ca de fiecare data mi-ai spus ca iti place sa ma vezi cu ea imbracata. Iata-ma imbracata cu ea. Tu intri in camera cu un zambet pe care l-as manca din priviri. E un zambet gingas, copilaresc, dulce, dar in acelasi timp sexy. Imi spui „buna dimineata”, eu iti raspund cu glas adormit un „neata” si ma intind inapoi in pat ca o pisica, apoi ma intorc si iti spun sa repetam noaptea. Tu razi, asa cum o faci de fiecare data, apoi imi spui cald ca se raceste cafeaua cu lapte. Eu iti aduc aminte ca am acea sensibilitate la lapte si mai ales daca e fierbinte, nu pot sa-l beau. Observ ca pe masa ai adus tot ce trebuie, sa nu pot spune ceva, sa nu pot fi contra ta, ai de toate. Iti multumesc sarutandu-te, iar tu ma privesti asa cum nu ai facut-o niciodata..putin viclean, putin sexy, putin calm, putin dulce, putin cald si cu multa iubire. Imi spui sa ma grabesc ca trebuie sa plecam.

„- Unde?” te intreb… „E sambata, azi ne relaxam.”

„- Da, ne relaxam. Asa ca am luat bilete, iar doua zile pe plaja cred ca ne vom relaxa destul.”

Sar in sus de bucurie pentru ca stii ca marea ma incanta cel mai tare. Te sarut tot si mai sar un pic in sus…de entuziasm. Orice plecare ma face sa ma simt copil din nou…

Aud un zgomot puternic, ma trezesc din somn buimaca…langa mine nu esti TU. Nu exista nici bilete, nici mare. Nu e nimeni. M-am trezit din visul meu frumos. Ma ridic din pat si vad o urma de cafea..o aroma.

Un gand bun,

Raluca